Copii ai strazii din Romania   Copii ai strazii din Romania

Imagini cu "copiii străzii" și orfanii români dintr-un trecut nu foarte îndepărtat!

Asociația Creștină Sabina Wurmbrand este o misiune creștină interconfesională. Declaratia credintei noastre: Crezul Apostolic.

Această asociație este o organizație non-profit definitivă prin hotărârea din 11.12.2015 în dosarul 31699/303/15, înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor la numărul 108 din 11.12.2015. Director General: Mihai Wurmbrand.
Asociația încearcă să vină în ajutorul creștinilor care au fost persecutați atît în România cît și în alte țări ieșite din comunism în Europa de Est, Republica Moldova și Rusia, unii dintre aceștia suferind 6-18 ani în închisorile comuniste pentru mărturia lor creștină. Asociatia ajuta deasemenea educatia unor copii orfani sau provenind din familii dezavantajate.


Copii ai strazii din Romania   Copii ai strazii din Romania

În pozele de mai sus, copii care au fost preluați în îngrijire de către Orfelinatul Agape, Pașcani, România


Orfani AGAPE ajutand la repararea acoperisului
              orfelinatului

Orfani AGAPE (aici Bogdan)
              ajutand la repararea acoperisului orfelinatului

Cîteva exemple de chitanțe emise pentru ajutoarele trimise:

Agape

Filocalia Foundation

Asociația Creștină Sabina Wurmbrand

col2_pure_religion.jpg Darurile voastre ajuta:

  • Creștini care au petrecut mulți ani în închisorile comuniste, mulți dintre ei având peste 80-90 ani.

  • Liceul Acreditat Richard Wurmbrand, Iași, România;


  • Orfani in orfelinate precum Orfelinatul Agape în Pașcani, România.

Copii din Orfelinatul Agape înființat în 1993 de către Pastorul Richard Wurmbrand și soția sa Sabina


Daruri către această asociație pot fi trimise pe adresa:
Asociația Creștină Sabina Wurmbrand
Căsuța Poștală 12, OP 74
București, 062580, România

Apasînd aici: Formular ANAF #230, puteți obține si tipări o copie gata completată a formularului folosit, pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit către această asociație caritabilă crestină. Pentru impozitul aferent veniturilor Dstră din salariu sau pensie pe anul 2017, puteți depune formularul până la 25 mai 2018, direct la Administrația Financiară (ANAF) de care aparțineți (in 2 exemplare), prin poștă (1 exemplar) cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau il puteţi depune "online" folosind serviciul ANAF "Spaţiul privat virtual."
Cont: RON la Banca Comerciala Română,
IBAN: RO27RNCB0068149171380001
Cont: Euro la Libra Internet Bank S.A.,
IBAN: RO16BREL0002001332590201
Cont: US Dollar la Banca Comerciala Română,
IBAN: RO97RNCB0068149171380002
Titularul Conturilor: Asociația Creștină Sabina Wurmbrand
Rugăminte: Când trimiteți un dar prin bancă, trimiteți-ne și un mesaj email sau scrisoare cu numele și adresa Dstră, să vă putem trimite o recipisă. Banca ne înștiințează de darurile primite dar nu ne indică adresa celor care au trimis.

Apăsînd butonul de mai jos "Donații", puteți face daruri cu ajutorul unei cărți de credit prin intermediul serviciului financiar Paypal!


Mikhail Psenitsyn
Creștini ajutați cu darurile voastre
5 ani în închisorile sovietice, greva foamei timp de 40 zile!

Lupta mea pentru Biblie
O Mărturie a Creștinului Baptist Mikhail Alexandrovici Pșenițân


El scrie: “Am fost închis în două perioade: 1974-1976 apoi am fost din nou arestat și închis din 1985 până în 1988 în Krasnoiarsk, într-un lagăr cu regim foarte dur. Am reușit să am o Biblie ascunsă în celula mea. O țineam ascunsă în fundul dublu al unei noptiere. Împărțeam celula cu un afgan, deținut de drept comun condamnat pentru crimă. Acesta fusese pus cu mine de autoritățile comuniste prentru a mă spiona. Neavând nici o bănuială, i-am mărturisit credința mea și într-o zi mi-a cerut Biblia să citească din ea. Imediat ce i-am dat-o, am simțit că nu o voi mai primi înapoi. Într-adevăr, două zile mai târziu, a pretins că Biblia i-a fost luată de către autorități. Am cerut ca Biblia să-mi fie înapoiată dar am fost refuzat. Am spus tuturor că voi posti pâna cand Biblia îmi va fi returnată. La început nu m-am mai atins de mâncare când eram duși la cantină. Deoarece, datorită slăbiciunii, nu îmi mai puteam îndeplini norma de lucru, am fost izolat la carceră unde puteam doar să mă întind pe un pat de scânduri. Gardienii îmi aduceau mâncare și apă și mă spionau să vadă dacă mănânc. Eu am băut doar apă. S-a întâmplat că în această perioadă guvernul a dat o amnistie. Am fost chemat de către comandantul închisorii și mi s-a spus că dacă renunț la încăpățânare și încep să mănânc, aș putea fi eliberat pentru a mă întoarce la familie. Am răspuns, "Voi începe să mănânc numai după ce îmi vei întoarce înapoi Biblia pentru că în Scriptură este scris că mâncarea este sfinţită prin Cuvântul Domnului şi rugăciune" Ofițerul a răspuns: "Vei rămâne închis aici și (când vei muri), îţi vom pune o etichetă la picioare, te vom scoate, şi nimeni nu va şti unde este mormântul tău." Eu am răspuns, " Dumnezeu ştie totul." Fiind atât de înfometat am avut o experiență curioasă. Simțul mirosului a devenit foarte ascuțit. Puteam spune după miros, ce fel de măncare se pregătea în bucătăria îndepărtată a închisorii. Deși eram foarte slăbit, am reușit să strecor afară din închisoare o scrisoare către familia mea in care descriam starea în care mă aflam. Familia mea a alertat alți creștini, chiar și din afara țării. Autoritățile închisorii au primit sute de scrisori și telegrame de protest. Autoritățile închisorii s-au speriat de o astfel de reacție puternică la această situație neplăcută încât, într-a 40-a zi de post, Biblia mi-a fost dată înapoi. Am ieșit de la carceră în mod miraculous pe propriile mele picioare și am putut respira aerul proaspăt. Unul dintre deținuții de drept comun m-a întrebat, "unde este Biblia?" Am arătat cu mândrie spre buzunar. Imediat ce am scos-o din buzunar, el a înhățat-o. A început să strige către ceilalți,"Am avut dreptate! Am avut dreptate! V-am spus că Mihai nu va renunța niciodată la greva foamei până nu-și va căpăta Biblia." . Așa că l-am întrebat, "Dar ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi ieșit fără să-mi recapăt Biblia ?" El a răspuns, "te-am fi omorât!" Astfel, am aflat cum acești criminali de drept comun puseseră pariu pe tăria credinței mele. Astfel, Dumnezeu m-a condus să rămân credincios și în viață!


Interviul Dlui Mihai Wurmbrand la Muzeul din Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului Si Al Rezistentei

Click the arrow and wait 10-20" for the video to start.
The video controls reappear when you pass the mouse over the image!



Mihai Wurmbrand este fiul Pastorului Richard Wurmbrand care a suferit 14 ani în închisorile comuniste. Mama sa, Sabina Wurrmbrand, a fost deasemenea închisa de către regimul communist pentru aproape 3 ani în colonia-penitenciar de muncă forțată a Canalului Dunarea-Marea Neagră. Interviu ținut în incinta Muzeului Memoriei Victimelor Comunismului, în orașul Sighet. (În limba romana cu subtitrări în engleză.)

Reverend Boila Matei
O mărturie din închisoarea Jilava de părintele Matei Boilă


(Preotul decedat Matei Boilă a fost unul dintre creștinii persecutati pentru credința lor sub comunism.)

Am trecut în anul 1957 prin Jilava, care era închisoare de tranzit, fiind închis în celulele subterane numerele 9-12, celule care comunicau una cu cealaltă. În aceste celule erau înghesuiți 240 prizonieri, toți flămânzi, înghețati, bătuți și uneori lipsiți chiar și de aer (lungi perioade gardienii nu deschideau ferestrele sau ușile). Printre noi erau amestecați un grup de prizonieri numiti "grupul Salcia" deoarece veneau din lagărul de prizonieri care purta același nume. Aceștia nu erau prizonieri religioși sau politici, ci deținuți de drept comun – hoți, violatori, ucigași. În lagărul de muncă forțată de la Salcia, acestor criminali, prizonieri ei înșiși, li s-a dat posibilitatea de a se "reabilita" pe ei înșiși în ochii comuniștilor prin torturarea în schimb a prizonierilor religioși și politici care au fost aduși dinadins în acest lagăr de muncă (în realitate pentru a fi uciși în acest mod). Mai tîrziu, dupa ce comuniștii s-au folosit de ei, aceștia au denunțat aceste abuzuri și au pretins că ele nu au avut loc la ordinul lor. Acum, acest grup criminal era cel care ne făcea viața chiar mai mizerabilă turnîndu-ne pe noi, prizonierii religioși despre rugăciunile comune pe care le făceam, meditații sau scurte predici sau chiar și cînd încercam să ne umplem timpul cu povestiri sau lecții nevinovate etc. Foloseau un limbaj brutal injurios și amenințător, atît de străin nouă.
Printre ei, era un barbat înalt, masiv, numit Geo Iliescu, foarte capabil de a teroriza pe oricine din jurul lui. Lui însuși fiindu-i foame în închisoare din cauza ca era atât de mare, mesteca nervos chiar și în timp ce dormea. Într-o zi vine la mine spunând "Domnule Boilă, vă rog să mă ascultați pentru câteva minute." Cu greu mi-am crezut urechilor, auzindu-l vorbind în acest fel în locul limbajului lui obișnuit plin de înjurături și obscenități. Mi-a fost bineînțeles frică că acesta era un mod sarcastic de a mă aborda dar am răspuns, "Te voi asculta Geo cu cea mai mare dragoste."
- "Pentru început," a continuat, "trebuie să-ți povestesc trecutul meu."
-"Îl cunosc, nu te deranja."
-"Permite-mi te rog," a insistat, "pentru că este necesar ca tu să-l cunoști exact pentru a-mi putea răspunde corect. Sunt un hoț, un spărgator, un ucigaș chiar. Am furat, am violat, am ucis. Niciodată nu am facut ceva bine intenționat în întreaga mea viață. Pot să te întreb – îmi este permis să mă rog Lui Dumnezeu așa cum v-am văzut pe voi (prizonierii credincioși) și să fac asta în mod regulat?"
Am fost adânc mișcat și cu lacrimi în ochi i-am raspuns," Geo, daca noi n-am fi păcătoși exact ca tine, păcătoși care îngenunchiază cu pocăință în fața lui Dumnezeu, recunoscându-ne păcatele, cum am putea avea dreptul de a ne ruga?" N-am văzut niciodată un om mai fericit ca Geo în acel moment.
-"Te rog, învață-mă să mă rog." L-am învățat Tatăl Nostru și, în mod uimitor, după ce-și spunea în mod regulat rugăciunea, suporta mai bine foamea. Nu a mai mestecat în timpul somnului.
Doi ani mai târziu, sinceritatea lui (în aceasta conversație) a fost dovedită. Eram bolnav de pleurezie, aproape de moarte datorită înfometării teribile la care eram supuși. Între timp, Geo făcea parte din personalul de la bucătărie. Și-a riscat poziția "privilegiată" pentru a-mi face rost în secret de mâncare suplimentară, acesta fiind singurul lucru care m-a ținut în viață. Fie ca Dumnezeu să-l răsplătească. Pr. Matei Boilă

Biografie și scurtă mărturie din închisorile comuniste (10 ani) a preotului Matei Boilă

M-am nascut pe data de 17.04.1926 in Blaj, jud. Sibiu. Părinții mei se numeau Zaharia și Clara.
Am o diplomă în Drept obținută în 1951. În timpul anilor de studenție am fost un anticomunist activ și am participat in 1946 la o grevă (înaintea impunerii guvernului comunist în România). Am fost arestat pentru o scurtă perioadă în 1947, apoi am înterupt studiile pentru doi ani, timp în care am stat ascuns în casa lui Iuliu Maniu (unchiul mamei mele). Iuliu Maniu a fost una dintre figurile politice anticomuniste remarcabile care a murit în închisorile din România. În cele din urma am reușit sa-mi finalizez studiile, dar, datorita relațiilor și activității familiei mele, nu mi-am putut gasi de lucru (ca avocat) și m-am angajat ca sudor lângă Tîrgoviște. De aici am fost arestat pe 15.08.1952, condamnat administrativ (adică nu într-un tribunal) dar am fost eliberat în noiembrie 1953.
Pe 1.1.1956 am fost iar arestat datorita unei petiții în numele Bisericii Greco Catolice, semnată de câțiva preoți și de mine deasemeni, adresate guvernului comunist in care protestam împotriva dictaturii comuniste. Am fost condamnat la 10 ani de muncă grea. Am trecut prin închisorile comuniste Jilava, Gherla, Galați, Botoșani și prin lagărele de muncă Canalul Dunăre-Marea Neagră și Balta Brăilei. Am fost eliberat în amnistia generală acordată deținuților politici în iulie 1964.

Părintele Matei Boilă a decedat în anul 2015

Free Counters
Torturat pentru Hristos

Cereți prin email o copie gratuită a carții Pastorului Richard Wurmbrand
"Torturat pentru Hristos."
Includeți o adresa postală completă.


Email:apel@asociatiacrestinasabinawurmbrand.ro

Scrisori către donatori: Fiecare SCRISOARE CĂTRE DONATORI conține scrieri nepublicate ale pastorului Richard Wurmbrand, care a suferit 14 ani in închisorile comuniste din România; ale soției sale, Sabina Wurmbrand care a suferit, deasemeni, pentru credința sa aproape 3 ani în închisori comuniste; informații din domeniul misionar: Noi mărturii creștine, noi fotografii, mostre ale chitanțelor pentru ajutoarele financiare privind lucrările caritabile începute de pastor și soția sa în țările care au ieșit din comunism în Europa de Est.
  • Liceul Richard Wurmbrand, Iași, România;
  • Orfelinatul Agape în Pașcani, România;
  • Creștini care au petrecut mulți ani în închisorile comuniste, mulți dintre ei având peste 80-90 ani.